O zi cât o țară!

Românii au avut o zi astrală: 24 ianuarie 1859. Până la această dată românii erau dezbinați în vechile provincii istorice. Unirea de la 1600 realizată de Mihai Viteazu a fost de scurtă durată și înfăptuită pe câmpul de bătaie. De această dată, la 1859, diplomația românilor a fost cea care a învins dorința celor care își doreau ca românii să nu fie uniți.

La data de 5 ianuarie Adunarea Electivă a Moldovei întrunită la Iași îl votează în unanimitate pe colonelul Alexandru Ioan Cuza domnitor al Moldovei.

Duă alegerea ca domnitor, Mihail Kogălniceanu a rostit o impresionantă cuvântare: ,, Prin înălțarea ta pe tronul lui Ștefan cel Mare, s-a înălțat însăși naționalitatea română…Alegându-te pe tine domn…am voit să arătăm lumii ceea ce toată țara dorește: la legi noi om nou(…) Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu măria ta, ca domn, fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi(…) Nu uita că dacă cincizeci de deputați te-au ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni!

La 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Țării Românești îl alege domnitor tot pe Alexandru Ioan Cuza.

După alegerea ca domnitor Alexandru Ioan Cuza a început înfăptuirea unui amplu program de reforme în plan intern. Reformele vizau unificarea instituțională a noului stat. Pe plan extern domnitorul a făcut demersuri pentru recunoașterea unirii.

7 ani de progres

De numele lui Alexandru Ioan Cuza este legat, mai ales, un amplu program de reforme, care vor sta la temelia unui nou stat modern, un stat care din vremea domniei lui Cuza va purta numele de România. Acest program prevedea, printre altele: un singur Parlament, nu două, un singur Guvern, nu două, o singură țară unită, nu dezbinată, și un singur nume spre veșnicie: România.

Pentru numele tău, pentru onoarea ta și pentru demnitatea ta iubită țară, Românie, s-a murit pe câmpul de bătălie într-un Război de Independență și în două Războaie Mondiale.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au fost fondate primele universități din țară, la Iași (1860) și București (1864). Învățământul primar devenea obligatoriu, beneficiind de gratuitate. Este înființată și Școala Națională de Arte Frumoase și o primă Școală de Medicină Veterinară.

Elena Cuza, soția domnitorului, înființează ”Azilul de fete”, care îi va purta numele. Este elaborată o nouă lege electorală și sunt secularizate averile mănăstirești.

Cuza împroprietărește aproape 500 de mii de familii de țărani. De aceea, la înmormântarea lui vor participa peste 30 de mii de țărani.

Domnitorul va înființa și Casa de Economii și Consemnațiuni, aceasta fiind și astăzi, după mai mult de 150 de ani de la înființare, cea mai longevivă instituție de credit din întreaga istorie bancară românească.

Din punct de vedere legislativ, sunt elaborate și vor intra în vigoare mai multe legi fundamentale pentru dezvoltarea viitoare a statului: Codurile civil și penal, Legea contabilității și Codurile de procedură penală și civilă. Sunt înființate instanțe judecătorești, de la judecătoriile de plasă până la Curtea de Casație.

Armata Națională a României va lua ființă în mod oficial tot în timpul anilor de domnie ai lui Cuza. Poșta și-a deschis sedii în întreaga țară, iar Arhivele Naționale își vor centraliza activitatea la București. Tot atunci, apar primele comisii de statistică și evidență a populației. Este construită prima cale ferată din țară care va lega capitala de orașul Giurgiu.

Actul istoric din 24 ianuarie 1859 reflectă inteligența diplomatică a unei clase politice școlite la mari universități ale Europei, clasă politică promotoare a ideilor de unitate și progres încă din anul revoluționar 1848.

Prof. Stoica Cristian

Școala Profesională ,, ASTRA”